O vizită neplăcută la Grădina Zoologică din Chișinău

De curând, am vizitat Grădina Zoologică din Chișinău cu fetița mea de 5 ani, mare mi-a fost mirarea când nu am văzut-o deloc impresionată. Dimpotrivă, privea animalele din cușcă cu empatie. O situație similară am avut și în 2016, cu băiețelul meu care pe atunci avea exact aceeași vârstă. Aceeași situație cu o mică excepție, pe atunci Grădina Zoologică era dezastruoasă, iar animalele muribunde.

Cum am văzut eu Grădina Zoologică din Chișinău după 2 ani de la ultima vizită? Este vizibil faptul că s-au efectuat lucări de renovare a scărilor de la intrarea centrală, drumurile pietonale, volierele păsărilor etc. Parcul transformându-se într-un loc relaxant și frumos, mai ales pentru cei care trăiesc la bloc și au nevoie de momente de reculegere în sânul naturii. M-am relaxat și eu puțin pe o bancă de lângă lacul lebedelor, a fost minunat… Cu excepția faptului că lebedele erau cam fără pene, lacul murdar încât îți crea impresia că riscă să se transforme în baltă peste câțiva ani. Inclusiv, și la vederea unor animale anorexice mi se făcea inima cât un purice.

Cum o carte mi-a schimbat viața

«Dacă fac mereu ceea ce am făcut întotdeauna, voi primi mereu ceea ce am primit întotdeauna.»

(proverb)

«Am luptat prea mult să ajung unde sunt ca să îi las pe alții să mă controleze.»

(Fără limite. Cum să îți atingi potențialul maxim de John C. Maxwell)

Nu în zadar se spune că, atunci, când alegi să citești o carte fii atent ce carte alegi. Alegerea cărții este la fel de importantă ca alegerea anturajului din care vrei să faci parte, căci ambele îți pot schimba viața. Fapt simțit pe pielea mea!

Fără limite. Cum să îți atingi potențialul maxim de John C. Maxwell — prima carte motivațioală citită în viața mea și cea care mi-a schimbat cursul vieții la 180 de grade. Atunci, când am început să o citesc, aveam deja jobul mult râvnit și care în primele luni mă entuziasma. Zilele erau prea scurte, iar nopțile prea lungi, aveam impresia că acela e jobul care mă va propulsa spre alte culmi, dar cu trecerea timpului entuziasmul dispărea și se instala dezamăgirea, indiferanța. Încetul cu încetul îmi luneca valul de pe față și începeam să înțeleg că, de fapt, nu era ceea la ce am visat. Acel job râvnit nu-mi mai oferea satisfacția sufletească și intelectuală, nu vedeam un mentor pe care să-l urmez. Puteam oferi mai mult decât se cerea de la mine, puteam să mă afirm și să mă dezvolt mai mult decât era cazul. Pur și simplu, stagnam, dar nu aveam curajul să zic STOP, până nu am citit primele 2 părți din cartea lui John C. Maxwell – Fără limite.

Floorball la Ungheni

Timp de câteva zile, atât copii din cartierul Dănuțeni, cât și din alte cartiere ale municipiului Ungheni, în luna iulie, curent, au participat la „Festivalul pentru toți” organizat de voluntarii asociației obștești ”Liniile vieții”.

În cadrul festivalului participanții au avut parte de antrenamente gratuite de floorball, un sport de echipă, supranumit și „hochei pe parchet”. S-a dezvoltat în Suedia, la începutul anilor ’70 și a căpătat o oarecare popularitate în țări precum Finlanda, Cehia, Danemarca, Estonia, Norvegia și Elveția.

„Primele două zile i-am antrenat pe copii din cartierul Dănuțeni ca să se adapteze la regulile jocului. Apoi, am organizat o competiție, unde i-am premiat cu diplome și medalii. Ne propunem în Ungheni să facem o echipă de juniori ca în viitor să participe la competiții naționale și internaționale de floorball.”, ne spune Ion Vdovicenco, voluntar.

Dănuțeni printre amintiri și istorie

Gospodărie ţărănească din secolul al XIX-lea

Cartierele de azi ale Ungheniului ne spun istoria fragmentată a apariției municipiului – cartiere rămase ca o amprentă a Moldovei Medievale și ca o umbră a fostei URSS. Denumirea Dănuțeniului de astăzi ne-a rămas de la sfârșitul sec. al XVIII-lea. Dănuțeni ca și majoritatea satelor, este o localitate veche, care a apărut o dată cu apariția statului medieval Țara Moldovei.

″Străzi înguste, case mici din nuiele acoperite cu stuf, prispe din lut, drumuri de țară și nici gând de iluminare stradală.″, așa își începe descrierea cartierului dna Ecaterina Mihailov, 64 ani. ″Dănuțeniul era un sat autentic moldovenesc, principala preocupare a mamei era grădinăritul și îngirjirea copiilor, pentru că pe atunci ne hrăneam mai mult cu ceea ce aveam în jurul casei. Școala se afla unde este acum MRAO. Nu erau atât de multe construcții, iar de-a lungul actualei străzi principale a Dănuțeniului (str.Ștefan cel Mare și Sfânt) era doar un rând de case. În rest – terenuri agricole″, mai spune Ecaterina